E ianuarie. Din nou!
Sunt sigura ca te-ai intrebat “Cand trece timpul?”…Nici nu apuci sa te rupi de amintirile vacantei de vara si auzi brutal o afirmatie legata de sarbatorile de Craciun. Cadenta reala a evenimentelor parca nu se mai potriveste cu ritmul amintirilor tale.
Timpul tau psihologic nu este o oglinda fidela. Este ingrozitor de flexibil si, in functie de sentimentele pe care le atasezi unui eveniment, anotimp, sezon sau an – el isi modifica dimensiunile in limite foarte generoase. Intensitatea unei emotii cu care ai trait un anume moment nu mai poate fi surprinsa de secundarul de la ceas. De fapt, fiecare dintre noi reinterpreteaza timpul in functie de perceptiile de zi cu zi si fiecare ii imprumuta cate ceva din propria subiectivitate. Cea mai recenta vacanta este acum un set de falsh-uri grabite in memoria ta, pe cand cronologia momentelor dificile de la birou se incapataneaza sa ramana la definitia cuvantului „eternitate”.
E demonstrat stiintific ca, atunci cand sentimentele sunt pozitive, iar experienta e placuta, ai puterea de a comprima timpul si de a-l transforma in instantanee de bucurie. Din pacate exista si reversul, cand timpul se dilata ingrozitor pentru a prelugi momentele grele din firul existentei tale. Clipele fericite par sintetizate ca niste semne de punctuatie, pe cand experientele dificile complexe precum o propozitie completa cu subiect, predicat, complement si atribut…Vestea buna este ca semnele de punctuatie sunt cele au puterea de a construi sau de a schimba sensuri…